3 lecții despre Motherhood & co. pe care le-am învățat în 2020

Cred că este de prisos să îi mai fac o introducere anului care va fi scris în cărțile de istorie: 2020. Nu doar că a adus cu sine o pandemie globală, nu doar că am pierdut oameni dragi, am plâns și noi, au plâns și alții, dar ne-a răsturnat cu totul rutina. Ne-a schimbat definiția „normalului”.

Pentru mine, o provocare uriașă a fost carantina. M-am trezit cu Ilinca, fetița mea de 3 ani jumătate pe atunci, acasă. Doar noi două, cu teama constantă că ne-am putea îmbolnăvi, pentru că soțul meu este lucrător esențial și mergea pe atunci la serviciu. A trebuit să lucrez cu ea printre picioarele mele, să îmi împart din nou timpul, să prioritizez, să o iau de la zero.

Știu că pentru foarte, foarte mulți alți părinți asta a fost o provocare la fel de mare, mai ales în contextul haosului provocat de lecțiile online.

Ne-am trezit atunci căutând activități de făcut cu cei mici acasă, tutoriale despre cum să folosim Zoom, modalități prin care să oprim certurile dintre frați, fel și fel de cursuri de parenting și dezvoltare personală.

Mulți au avut timp mai mult să se ocupe de ei. La fel de mulți au simțit că timpul intră într-un fel de gaură neagră.

Una peste alta, 2020 a fost un an plin ochi cu lecții!

În articolul acesta voi împărți cu voi cele mai importante 3 lecții despre motherhood pe care le-am învățat în anul care a marcat un nou început de deceniu. Sunt lecții pe care aș fi vrut să le aplic mai devreme și îmi pare rău că a trebuit să se repeadă o pandemie mondială peste noi ca să le văd mai bine. De fapt, cum era vorba aceea, „doar din greutăți învățăm”, nu?

Veți putea aplica și voi ideile de mai jos ca să vă îmbunătățiți relația cu proprii voștri copii, pentru armonie în familie și momente mai calme și liniștite.

1. Zilele de muncă se planifică DUPĂ stabilirea priorităților familiei

Hello, știam asta, Cristina! Familia e cea mai importantă, mersi de pont! Haha, știu, mulți dintre voi cunosc asta deja. Dar la fel de mulți vor fi intrat deja în vârtejul monotoniei acasă-serviciu-acasă (asta dacă aveți un job la care trebuie să vă deplasați), ceea ce înseamnă deja că familiei îi mai rămân o oră, două din zi.

De fapt, în medie, un om petrece 13 ani și două luni la serviciu, ceea ce este mult, nu? (bine, este de fapt puțin prin comparație cu somnul, care ne ocupă dublu pe atât). Ce vreau să spun este că eu am realizat, pe măsură ce mă apropiam de finalul anului, că întotdeauna îmi setam țeluri pentru business la fiecare început de an, înainte de asta, îmi imaginam locul de muncă ideal, DAR niciodată nu îmi făceam timp să mă gândesc la ce mi-e mai drag.

Racheal Cook, un super strateg și business coach, pe care o admir foarte mult, m-a învățat că prioritățile se fac de fapt altfel. (Aici video în care am vorbit despre o tehnică foarte faină de time managament).

Pornim de la activitățile personale, de la oamenii fără de care nu am putea fi întregi, și abia după ce ne-am asigurat că le-am alocat timp în rutina noastră zilnică, planificăm și îndatoririle care țin de profesie sau business.

Iată ce spune Brian Tracey în fantastica sa carte „Eat that Frog!”:

„85% din fericirea noastră în viață va veni din relațiile fericite pe care le avem cu ceilalți oameni, îndeosebi cei mai apropiați nouă, precum și membri ai familiei. Calitatea relațiilor tale cu oamenii pe care îi iubești este determinată de CÂT timp petreci cu ei față în față”

Brian Tracey

Și scopul tuturor tehnicilor de time-management de pe fața planetei este să eficientizeze calitatea lucrului, pentru ca noi să avem mai mult timp de petrecut cu cei dragi.

Este tot ce contează.

Cu alte cuvinte: calitate la serviciu = cantitate în familie.

Revenind, nu vă imaginați că trebuie să începeți ziua cu 3 ore de pupăceală (deși ar fi fain)!, și să îi impuneți șefului un program de 5 ore/zi, (deși asta ar fi ȘI mai fain). Dar, de pildă, eu fac cam așa:

– Notez rutina de dimineață, care începe la 6:30 de regulă și durează o oră.

– Îmi trec în calendar timpul de joacă pe care îl am cu Ilinca (sunt flexibilă, desigur, dar am învățat cam care sunt și perioadele din zi în care fetița mea e mai energică).

– Îmi trec neapărat cele 15-20 minute pentru sport

– De două, trei ori pe săptămână, notez activități/filme, ieșiri pe care le putem avea împreună, ca familie

– ABIA APOI îmi fac planul pentru muncă

Dacă nu lucrați de acasă, notați-vă, de pildă, să petreceți pauza de prânz cu un prieten bun. Eu de regulă o sun pe mama cu video și mâncăm „împreună”, e singurul mod în care am reușit să facem asta anul trecut.

2. Este important să ne adaptăm, dar la fel de important este și CUM o facem

Cred că e corect să spun că unul dintre cuvintele anului 2020 a fost „adaptare”. Chiar și aici, în „Căsuța Poveștilor”, a trebuit să facem asta. Nu este de mirare, poate, că am lansat „Cartonașele de născocit povești” chiar anul trecut, ca un mod de a veni în sprijinul părinților care nu mai știau cum să își petreacă timpul în mod creativ cu cei mici. A fost tot una dintre mișcările noastre de adaptare.

Dar și uitatul obsesiv la seriale și mâncatul compulsiv este o metodă de adaptare. Am trecut prin asta în primele săptămâni de lockdown.

Am refuzat să cred că asta se întâmplă.

Și mai mult ca un mod de a face față noii situații, am încercat să îmi iau mintea de la asta. Aș fi putut să fac o oră de activitate fizică sau să citesc un roman, două, zece, ÎNSĂ am ales metoda nesănătoasă de a o face.

Revin, așadar, la a doua lecție: e important CUM ne adaptăm. Întotdeauna, nu doar într-o pandemie (sper să nu mai trecem vreodată prin una!).

Abia după ce am scotocit bine în adâncul meu, după ce am stat de vorbă cu mine, am înțeles că nu este calea cea bună. M-am îndreptat spre copilul meu și am căutat tot felul de metode ingenioase să petrecem timpul cât mai frumos, să nu simtă așa tare lipsa prietenilor, a ieșirilor în parc, a călătoriilor.

Pont: o listă de priorități ajută foarte mult aici, așa te asiguri că nu deviezi foarte mult de la traseu. De asemenea, dacă nu ați încercat până acum un vision board, vă recomad din suflet să o faceți! Este practic o listă de elemente vizuale cu dorințele voastre cele mai mari și mai frumoase – o listă pe care să o aveți la vedere mereu, ca să vă amintiți că viața este minunată și sunt așa multe vise care abia așteaptă să fie îndeplinite, indiferent de greutățile prin care trecem.

Apoi puneți-vă întrebarea: modul meu de a mă adapta, de a face față provocărilor, mă duce mai aproape de țelurile mele sau mă îndepărtează?

Ca exemplu: unul dintre țelurile mele pentru 2020 era să petrec mai mult timp cu Ilinca, ori Netflix la ore târzii nu ajuta deloc, căci a doua zi eram epuizată.

3. Nu poți fi un părinte responsabil când ai rezervorul gol

Asta am trăit-o cu vârf și îndesat pe propria piele! Au fost nenumărate situații tensionate în casă – cum, de altfel, ni s-a întâmplat celor mai mulți dintre noi. Modul în care am gestionat situațiile acestea a stat într-un singur lucru: să am bateriile încărcate.

Cu alte cuvinte, tot ce ține de îngrijirea personală.

Am auzit de multe ori fraza asta: o mamă fericită, copii fericiți și chiar citisem „Părinți liniștiți, copii fericiți” de Laura Markham, dar parcă niciodată nu rezonase mai bine cu mine fraza asta decât acum.

Cu cât puneam mai multă presiune pe umerii mei și mă îngropam în tot felul de sarcini zilnice, cu atât eram mai consumată și rezervorul mi se golea. Când Ilinca voia o îmbrățișare în plus sau încă jumătate de oră de joacă ori o poveste în plus la nani, nu mai aveam de unde să dau.

De aici izbucneau momente de furie și frustrări.

Mă necăjea cam orice.

E lesne de înțeles de ce. Abia când mi-am acordat toată atenția și mi-am ascultat nevoile, lucrurile s-au schimbat. Nu am făcut nimic ieșit din comun, am dormit mai mult, am făcut sport acasă, am citit cărțile pe care mi le-am dorit, am început un curs pe care pusesem ochii de mult, am început să fac câte o baie lungă o dată pe săptămână, am început o rutină de meditație etc.

Nu e nevoie de ceva extravagant. Sigur că aș fi preferat să fiu pe o plajă în Bali, cu o carte în mână, dar echivalentul lui Bali era sufrageria noastră.

„Fă Rai din ce ai”

Sper mult să vă ajute măcar un pic propriile-mi reflecții. Par lucruri banale, dar le scăpăm din vedere atât de ușor! E nevoie să facem măcar o dată pe trimestru o astfel de evaluare a vieții personale, să vedem unde apar goluri.

Și când vine vorba despre relația cu copiii noștri, doar printr-o introspecție riguroasă putem vedea scăpările acestea și putem pune la cale un plan ca să revenim la traseu.

Aici pot ajuta chiar eu!

Poți să îți rezervi un call gratuit de 30 minute prin care analizăm cum îți poți îmbunătăți relația cu cei mici cu ajutorul poveștilor.

Până data viitoare,

Nu uita să crezi în povești!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

[]