Cu ochii în ecrane: soluții utile să limitezi timpul pe care îl petrece copilul pe gadgeturi

Accesul copiilor la tableta

Iată un subiect controversat: accesul copilului la telefon, tabletă și televizor – un rău necesar? Cea mai ieftină bonă? Un inamic indestructibil?

Spune-i cum vrei, cert este că, folosit în acces, orice tip de dispozitiv electronic îi poate face copilului mai mult rău decât bine. Sigur, scriu acest articol după o perioadă dificilă, de pandemie, în care am fost cu toții răsturnați cu susul în jos. O perioadă în care am fost nevoiți să folosim gadgeturile – fie pentru educație, fie pentru conectare, fie pentru relaxare.

O perioadă atipică, deci.

Dar chiar și într-un 2020 normal, copilul meu și al tău ar fi trăit în aceeași lume, aceeași realitate în care gadgeturile fac parte din rutină. Citisem un articol mai demult despre Molly DeFrank, o mamă-blogger care a scos definitiv ecranele din viața copiilor săi și remarcase cât de mult s-au schimbat, în bine, cei mici. Mi-a atras atenția o fotografie în care toți cei șase prichindei ai săi răsfoiau câte o carte în pat. Wow!

Cred că este, însă, un ideal.

Și eu chiar sunt un mare susținător al cititului! Dar recunosc meritul tehnologiei și îmi dau toată silința să o folosesc în mod potrivit (explic mai jos ce înseamnă „potrivit”).

Folosite cu moderație, gadgeturile au rolul lor educativ pe care îl putem accepta în viața noastră, dacă știm să stabilim reguli precise

Acum haide să vorbim despre realitate versus așteptări – văd des confuzia între acestea două și totodată, părinți dezamăgiți că nu au tăria necesară să spună un „nu” hotărât atunci când copilul cere „desene pe telefon”. Știu, și eu trec prin asta – și eu locuiesc pe Pământ, în același an ca tine, deci faptul că sunt autor și povestitor, nu mă scutește de la realitatea zilelor noastre.

Înainte să intru în detalii, uite niște cifre utile, pe care chiar Organizația Mondială a Sănătății le-a publicat:

– copiii până în 2 ani nu ar trebui să aibă DELOC acces pasiv la gadgeturi (cu alte cuvinte, să uiți copilul pe Youtube la filmulețe cu pisici sau părinții aceia dubioși care se costumează în tot felul de creaturi, biacs!. Câteva minute în scop educativ sunt ok )

– copiii de la 2 la 5 ani nu ar trebui să petreacă MAI MULT DE 1 ORĂ/ZI în mod sedentar la ecrane.

Câți dintre noi nu suntem vinovați că am încălcat recomandările OMS până acum? Cred că fiecare părinte „are pe conștiință” o astfel de remușcare. Însă aici intervine diferența între realitate și așteptări.

Ne așteptăm ca telefonul să fie folosit doar în scop educativ

Vezi tu, ne așteptăm ca micuții noștri să se joace frumos singuri, să fie curioși, să descopere lucruri noi în fiecare zi, noi să le fim ghid, să avem energia necesară să inventăm jocuri, să le citim, să îi ducem în parc, să inventăm cântecele. Ne așteptăm ca telefonul să fie folosit doar în scop educativ sau să ne vedem pe Skype cu buni sau cu prietenii cei mai buni.

În realitate, însă, cei mai mulți dintre noi și-au lăsat măcar o dată copilul la televizor mai mult decât trebuia sau au uitat să le ia tableta poate chiar ore în șir. Realitatea spune că nu vei putea fi mereu disponibil, emoțional sau fizic, pentru copilul tău, și mai spune și că vor fi momente în care sunteți pur și simplu copleșiți, și în lipsa unei alternative, gadgeturile sunt o variantă mai mult decât bună.

Cu alte cuvinte, cu toții am căzut în capcana ecranelor albastre pentru că – haide să recunoaștem – nu facem asta ca să ne „stricăm” copiii, corect?

Așa că, dacă tot am convenit că, inevitabil cei mici vor face cunoștință cu smartphone-ul sau tableta la un moment dat, haide să vedem cum putem face asta în mod „potrivit”:

– Fără ecrane seara pentru că sunt un stimul deloc necesar înainte de somn;

– Ștergem sau interzicem accesul la orice aplicație pe care copilul ar putea-o accesa din greșeală (cum ar fi aplicația de la bancă sau de la telefonie mobilă) prin parolă. Nu vrem ca micuțul să facă modificări pe care le-am regreta. Da, vorbesc din experiență;

Haide să folosim metodele tradiționale de petrecere a timpului – de pildă, să alegem cartea în locul tabletei sau carioci și hârtie în locul planșei digitale de colorat

– Dacă tot spuneam de parolă, introdu cod de acces la telefon și/sau tabletă, așa încât să ai control asupra device-ului;

– Nu instala jocuri care nu sunt potrivite vârstei copilului/instigă la violență/nu sunt educative. Sau, mai bine, nu instala deloc jocuri! A fost o perioadă în care, imediat ce soțul meu intra pe ușă, Ilinca îi cerea telefonul, pentru că îi era dor de „pisicul meu Tom”. Era, de fapt, un joc în care copilul trebuia să îngrijească un motănel și soțul meu îl instalase în ideea că o pregătim pentru când vom avea un pisoi adevărat.

Părea inofensiv la prima vedere, dar când ne-am dat seama că, în loc să fugă în brațe la tati, să îi dea un pupic de dor, îi cerea telefonul… am zis „ok, fără jocuri”;

– Asigură-te că respecți timpul pe care l-ai promis. Dacă i-ai spus copilului că are acces la telefon 30 minute, chiar dacă nu știe încă să măsoare timpul, atunci așa rămâne. E suficient să întreci măsura o dată, că ai creat un precedent și e greu să dai înapoi. Următoarea fază, în care copilul face o scenă de toată frumusețea că i-ai luat telefonul, va fi iminentă. Poți evita dramele de genul acesta dacă pur și simplu te ții de cuvânt.

Nu aș merge pe varianta alarmelor, pentru că tot ce vrei este ca micuțul tău să se relaxeze. Tu nu îți pui alarma când citești un articol pe net sau râzi la un banc pe Facebook, nu?

Mai degrabă anunță-l, cu blândețe, cu 10 minute, apoi cu 5 minute înainte de expirarea timpului, ca să se pregătească și să nu îl iei prin surprindere.

Ai să te întrebi, probabil, „ok, totul e bine până acum, dar unde sunt acele soluții despre care spuneai în titlu?”. Și ai avea dreptate. Dar am simțit nevoia să accentuez un pic „normalitatea” folosirii gadgeturilor și, bineînțeles, moderația înainte de toate.

E ok să îi dai, din când în când, telefonul copilului sau să îi pui desene animate la televizor. NU e ok să uiți de el, să nu te interesezi ce desene sau programe urmărește. Cred că stresul acesta de a îi interzice accesul total – atunci când chiar noi stăm cu ochii pe ecrane în fața lor – nu face decât să pună pe umerii noștri o altă greutate, un alt motiv de vinovăție.

Așadar, uite ce soluții îți propun eu, ca să limitezi timpul pe care îl petrece copilul pe gadgeturi:

1. Evită să folosești telefonul/tableta ca pe o recompensă ori să îi distragi atenția

Folosim de (prea) multe ori device-urile ca să le oferim copiilor o ocupație pentru ca noi să putem lucra. Putem face asta în alt mod?

Pare mai mult decât evident, dar mulți părinți folosesc gadgeturile ca pe un mod de a recompensa copilul pentru o atitudine pozitivă sau chiar să îi „mituiască”. „Dacă stai cuminte când mergem în vizită, îți dau telefonul să te uiți la desene, ce zici?”. Sună cunoscut? Nu? Ah, ce bine, sunt mândră de tine!

Am văzut de multe ori copii care aveau o NEVOIE anume – fie voiau în brațe, voiau ceva dulce sau să stea mai mult în parc – pe scurt, o nevoie pe care părintele nu le-o puteau satisface la momentul respectiv. Pentru că micuțul plânge cu lacrimi de crocodil, cel mai la îndemână este să îi îndeși sub nas telefonul cu desene. Se liniștește instant!

Dar este, oare, varianta „potrivită”, despre care scriam mai sus?

Cu siguranță nu! Tot ce facem este să evităm adevărata cauză a crizei de plâns, să plasăm nevoile copilului pe ultimul loc (uneori e de înțeles, desigur, însă îl va face pe cel mic să simtă că nevoile lui nu sunt importante) ȘI, cel mai important, să îi confirmăm copilului, din nou și din nou, că oricând pornește o furtună asemănătoare, se va alege cu telefonul/tableta.

2. Folosește alte metode de a petrece timpul când călătorești

Asta este preferata mea! Nu am folosit niciodată niciun fel de gadget în mașină – parte pentru că nu folosim nici noi, ca adulți, parte pentru că este împotriva „naturii”, să-i zic așa. Când te afli în mișcare, creierul percepe asta ca pe ceva firesc. Dacă, în schimb, îți oprești ochii pe un element fix – creierul va fi confuz. „Oh, dar credeam că mergem undeva, însă ochii mei văd cu totul altceva”, își va spune, probabil (dac-ar putea vorbi, haha). De aici și „răul de mișcare”, știi? Când verifici un mesaj 5 minute și ți se face rău instant.

Așa că găsește alte metode interactive să faci timpul să treacă mai repede – cântecele, „văd pe geamul meu”, cărți de călătorie cu text puțin, cartonașe-de-născocit-povești (https://casutapovestilor.ro/shop/produs/cartonase-de-nascocit-povesti-tiparite/, FANTASTICE la drum lung), jocuri de imaginație, jocuri de rol, teatru de păpuși etc. Noi le-am încercat pe toate de-a lungul anilor și nu știu care este preferata noastră, zău! Atât de mult ne plac!

3. Alege povestea din carte în locul desenului animat

Cred că e frumos ca micuții să știe că majoritatea desenelor animate sunt bazate pe cărți de povești. Este ca veșnica „bătălie” între carte și film. Arată-i copilului varianta „originală” a desenului animat preferat – și dacă nu există, inventați-o voi!

4. Creați propria carte de povești

E atât de ușor și distractiv să faceți propria voastră carte!

Uite cum poți crea un obicei sănătos pentru copii: adună-ți materiale cât pentru o carte micuță, cam de 10 pagini pentru început. Stârnește-le curiozitatea celor mici, inventați povestea împreună (din nou, cartonașele despre care îți spuneam mai sus te pot ajuta și aici, hihi), alegeți un titlu tot împreună și apucați-vă de meșterit cartea.

Ai nevoie de hârtie albă sau colorată, creioane colorate, capsator/ac și ață, pix, creioane, scotch și alte elemente de DIY cu care se joacă de obicei cei mici (sclipici, paiete, nasturi etc., ai grijă la vârsta copilului, să nu fie pericol de a le înghiți!).

Acum ai două variante: faci o carte A4 sau A5. Pentru cea mai mică variantă, împăturește foile A4 în două și leagă-le la mijloc cu ac și ață (le coși la distanță de 2-3 cm între împunsături) sau pur și simplu capsează-le la mijloc dacă ți-e mai ușor.

Pentru varianta A4, cel mai bine este să capsezi foile și să lipești apoi o foaie A3 de-a latul cotorului, ca un fel de copertă. Apucă-te de scris povestea, apoi împodobiți-o cu desene făcute de voi și tot felul de accesorii. Dacă ai copii mai măricei, e fantastic dacă și-o pot scrie chiar ei, va avea un farmec aparte.

Asta îți garantează câteva ore de voie bună și conectare cu cei mici fără să fiți conectați și la telefon.

După ce prind gustul, vor vrea să își facă tot mai multe cărți. Sper că ai loc în bibliotecă!

5. Oferă-i un exemplu potrivit

Adevărul gol-goluț este că și noi petrecem timp pe telefon. Nici nu știi de câte ori m-am trezit cu ochii în ecran deși, cu 10 minute înainte, mă pregătisem doar să scriu un mesaj. Copiii ne văd și ne imită. Și nici măcar nu este corect să ai așteptarea ca micuții să nu aibă acces la device-uri, dar tu să dai scroll pe Facebook fără încetare.

Știu, Social Media e o adevărată capcană, este chiar un documentar fantastic pe Netflix care vorbește despre dependența de rețele sociale – „The Social Dilemma”, absolut fabulos, îți recomand să te uiți.

Revenind, trebuie să oferi un exemplu adecvat. De pildă, fără telefoane când suntem împreună! Poți să îți verifici mail-ul și să te mai destinzi pe Insta sau Facebook când copiii dorm sau sunt la școală ori în pauza de masă de la serviciu.

6. Oferă-le  copiilor alternative

Când îi oferi copilului o variantă irezistibilă, o va alege sigur în detrimentul ecranelor

Ok, asta ți se va părea probabil o soluție ciudată, dar stai pe fir. Copiilor le place să simtă că dețin controlul – o știi deja. Atunci când le impui un program pentru accesul la ecrane, li se va părea că îi limitezi și atunci te miri de ce, deși le oferi varianta să se uite la desene, tot sunt nemulțumiți. Ei bine, asta se întâmplă pentru că accesul se întâmplă cu în termenii și condițiile TALE, nu ale LUI, ale copilului.

Atunci, o variantă ar fi să îi oferi alternative: „stai 20 minute la telefon, să te uiți la desene, ori ne jucăm împreună 40 de minute, ce zici?”. Aici ai dreptul să „trișezi” pentru binele mai mare. Poți adăuga și „am pregătit șinele de tren care îți plac” sau „merg să mă echipez, să ne jucăm de-a căluțul!”. Oferă-i lui șansa de a alege cum preferă să își petreacă timpul liber.

Îți promit că, dacă ești consecvent, cu timpul varianta de a sta la telefon nici măcar nu va mai intra în calcul, atunci când are o alternativă mult mai palpitantă pe care să o aleagă.

Tu ce trucuri folosești ca să limitezi accesul la gadgeturi?

Până data viitoare,

Cristina Guraliuc Casuta Povestilor

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

[]