De la ce vârstă ar trebui să începi să îi citești copilului tău

Nu e NICIODATĂ prea târziu să îți îndrepți copilul spre cărți

Când spun cât de grozave sunt cărțile în viața unui copil și câte beneficii are lectura, încă de la vârste fragede, cel mai des primesc contra-argumentul acesta:

Oh, Cristina, ție ți-e ușor să spui asta! Ești scriitoare, i-ai citit Ilincăi de când era în burtică, normal că acum îți cere cărți ca pe bomboane!”. Bine, poate nu chiar în forma asta, haha.

Dar îmi place mult să dezbat tema asta: de la ce vârstă ar trebui să începi să îi citești copilului tău, e unul dintre subiectele mele preferate! Asta pentru că eu nu am avut un start timpuriu. Eu nu m-am îndrăgostit de cărți la prima vedere, ba chiar nu am amintiri din fragedă copilărie legate de cărți.

Aș spune chiar dimpotrivă.

Dar să începem cu începutul, nu?

Cine spune că bebelușii nu înțeleg ce li se citește? Dimpotrivă, cititul de la vârste fragede îi apropie pe cei mici de cărți

Copiilor ar trebui să le citim încă de când sunt burtică, nu este nicio îndoială. Începând cu săptămâna 25 de sarcină, principalul mod prin care bebelușii își preiau informațiile din lumea exterioară este prin sunet. Este incredibil de liniștitor pentru ei să îi audă vocea mamei cum îi citește încetișor o poveste. Ce este și mai surprinzător, spun rezultatele unui studiu din 2013, este că, aparent, copiii cărora li s-a citit cu voce tare când erau în burtică, reușesc să recunoască unele cuvinte la vârsta corespunzătoare, firește, după frecvența respectivelor sunete.  

Nu voi intra în amănunt în articolul acesta, pe scurt: cu cât îi citești mai repede, cu atât mai mult va resimți beneficiile cititului: conexiunea cu tine, îmbogățirea vocabularului, capacitatea de a relaționa cu mediul înconjurător, adormire ușoară etc.

Acum, că știi de la ce vârstă ar trebui să începi să îi citești copilului tău, potrivit studiilor și experților, haide să îți spun ceva ce nu se discută foarte des. Greșim când presupunem că dacă nu i-am introdus copilului cărțile de când era bebeluș, timpul este pierdut.

Cum spuneam, eu nu am avut o relație strânsă cu lectura de când eram mică-mică. Dacă ai copilărit în România anilor 90 sau chiar înainte și nu provii din familie de profesori, academicieni sau învățați, atunci probabil cărțile erau o priveliște rară și la tine în casă.

Eu nu-mi amintesc să fi văzut cărți decât la școală, o mai urmăream pe mama citind câte vreo carte stufoasă de Sandra Brown și, ah, da, fratele meu avea o colecție frumoasă (acum e veche și prețioasă) de Jules Verne și presărate prin mica lui bibliotecă, poezii de Mihai Eminescu.  

Din fericire, am avut o copilărie activă și poate că nu am dus lipsa lecturii. ÎNSĂ știind acum cât de utilă este prietenia cu o carte, îmi dau seama că m-ar fi ajutat să mă dezvolt în moduri incredibile!

Aveam 14 ani când am devenit devorator de cărți.

Din păcate, eu am început să citesc abia prin liceu, deci am ratat clar startul! Însă am recuperat cu vârf și îndesat

Prima carte pe care am citit-o cap-coadă (după „Moromeții” și „Colț Alb”) a fost „Patul lui Procust” de Camil Petrescu. Am urât-o! Am citit-o înghițindu-mi lacrimi de frustrare că TREBUIA să stau în casă, în loc să fiu afară, cu colegii mei. Da, trebuia să o citim și eu și colegii mei, căci altfel profesorul de Economie nu ne trecea clasa pe niciunul.

De acolo a urmat Anna Karenina, dintr-un cu totul alt registru, și nu m-am mai oprit. Acum, la 16 ani de atunci, cititul este una dintre activitățile mele preferate! Am creat chiar un grup de Facebook pentru mame care citesc și vor să le citească și celor mici.

Așadar, am ratat startul? Da, aș spune că da.

Dar cu siguranță nu am ratat călătoria.

Căci asta este o călătorie, o aventură fabuloasă, plină de peripeții și învățăminte – nu un maraton. Contează startul (pentru că are nespus de multe beneficii), însă și mai important este să te alături călătoriei pe parcurs.

E ca un tren pe care-l pierzi – nu-i nimic, vine următorul. Cât timp există infrastructură și oamenii vor călători cu trenul, mereu va veni următorul.

Ți s-a întâmplat să treci cu mașina pe lângă un biciclist sau un alergător și să-ți dorești atunci să fii ori pe două roți ori pe două picioare? Să-ți spui „când ajung acasă, îmi iau papucii de alergat și dau și eu o tură de cartier!” sau „data viitoare iau bicicleta!”. Asta pentru că, văzându-i pe alții mergând pe drumul acela, ne inspiră să ne alăturăm.

La fel e și dragostea de cărți.

Se învață.

Nu e niciodată prea târziu să îi citești copilului! Și poți începe chiar azi, chiar acum dacă n-ai făcut-o deja!

Urmează un articol despre cum să le introduci copiilor lectura în funcție de vârsta la care începi, abia aștept să te văd și pe tine în călătoria aceasta!

Dacă ești deja aici, mi-ar plăcea să ne vedem și pe Social Media și haide și în grupul nostru de Facebook!

P.S.: câțiva ani mai târziu am recitit „Patul lui Procust” și nu mi-a venit să cred că nu îi dădusem o șansă… mi-a plăcut enorm!

P.P.S.: nu uita că în secțiunea Shop a site-ului nostru găsești cărți personalizate pentru copii – de la cele „pune-mă-n poveste”, la cele „unice pe lume”. Cărțile în care micuții sunt eroi sunt un început fabulos spre dragostea de lectură.

Până data viitoare,

Nu uita să crezi în povești,

Cristina Guraliuc Casuta Povestilor

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

[]