Cum am început sa scriu carti personalizate

Bună, tu, iubitorule de povești! Eu sunt Cristina Guraliuc, fondatoarea proiectului „Căsuța Poveștilor”. Să îți spun cum a apărut căsuța noastră. Totul a început cu o singură poveste.

De când am devenit mamă, viața mea s-a schimbat radical. Sună a clișeu? Pentru mine nu a fost deloc! Printre miile de griji și schimbări majore pe care a trebuit să le confrunt, s-a nimerit că Ilinca, fetița mea perfectă, cât o pâinică de mică, avea și un somn cam mofturos…
Eu începusem să îi citesc Ilincăi încă de când era în burtică, așa că biblioteca ei creștea puțin câte puțin. Dar după cum vă spuneam, copila mea avea un somn agitat mai în toate nopțile. Așa că, într-una dintre aceste nopți aproape albe, când Ilinca nu se liniștea nicicum, am inventat o povestioară.

Prima poveste personalizată scrisă în Căsuța Poveștilor

Da, o poveste despre o fetiță care locuiește la malul mării și primește în dar o bărcuță. Ilinca s-a liniștit până să ajung la mijlocul poveștii, dar mie cuvintele-mi țâșneau din piept ca lava dintr-un vulcan. Mi-am dat seama atunci, fix atunci, că poveștile vindecă și că fiecare dintre noi are propria poveste.

Am știu că asta vreau să fac.

Am început să lucrez din sufragerie, în orele pe care Ilinca le petrecea dormind. Iubeam fiecare cuvințel care apărea pe ecranul laptopului meu vechi.

Asta s-a întâmplat în 2016, de atunci am trecut prin multe tranziții, și „Căsuța Poveștilor” a crescut odată cu Ilinca.

Mi-am dat seama că poveștile sunt vindecătoare când ne-am mutat în Anglia, la scurt timp după ce am scris prima carte personalizată
A fost o tranziție dură, un moment de cotitură în viața noastră de familie.
 
Totul era nou, ne-am lovit de multe încercări, a fost o perioadă când am locuit la prieteni pe care abia îi cunoscuserăm. N-are rost să-ți mai spun, nu doar că ne-a pus pe noi, adulți, la  încercare, dar simțeam că Ilinca nu mai are rădăcini.
 
Așa că m-am întors spre povești.
 
Spre capacitatea lor extraordinară, dar atât de naturală, de a vindeca, de a face din concepte greoaie niște fulgi de zăpadă ușori și pufoși.
 
I-am povestit, deci, Ilincăi, despre viața minunată din România, dar și despre viitorul care ne așteaptă în țara adoptivă.
 
I-am povestit că Anglia are o regină (știu că atunci am mâzgâlit împreună o coroană din hârtie, haha!), ne-am imaginat casa în care vom locui.
 
Pe scurt, am transformat poveștile într-o strategie de coping. A fost singurul mod în care am făcut față perioadei grele de tranziție.
 
Acum, trebuie să știi despre mine că sunt fost jurnalist, mereu atras de reportaje, de latura umană, de povești. Atunci e corect să spun să poate mie mi-a venit mai ușor să construiesc puntea asta. Dar de asta sunt aici.
Și mă folosesc de fiecare dram de talent și cunoștințe pe care le am ca să îndrum părinții și copiii spre înțelegere, armonie și iubire cu ajutorul poveștilor.
 
O altă tranziție prin care am trecut a fost începerea grădiniței. Cred că mai toți ne-am confruntat cu asta! Fetiței mele i-a fost greu două, trei luni de la prima zi de grădiniță, deci a avut o adaptare greoaie…
pe care au descărcat-o sute de părinți și a adus liniște în sute de case!

 

Când mi-am pierdut tatăl, m-am întors, din nou, spre povești

Era noiembrie 2019 când am primit vestea. Și cel mai greu mi-a fost să îi explic Ilincăi de ce nu îl va mai vedea pe „bunu” niciodată. O iubise enorm și ea era numai un zâmbet în prezența lui… Din nou, poveștile mi-au sărit în ajutor.

Am dat de o carte la biblioteca locală, o alesesem la întâmplare cu săptămâni în urmă. Ilinca a dat de ea și când am început să i-o citesc, mi-am dat seama că fusese mâna lui Dumnezeu acolo. Era o poveste despre un băiețel care își pierduse bunicul.

Și m-am agățat de povestea aceea ca de o ancoră. I-am citit-o de 1000 de ori, parcă-parcă începea și sufletul meu să se mai liniștească.

E ceva magic la poveștile pentru copii, ceva ce noi, oamenii mari, nu putem înțelege decât cu ochii sufletului. Și când te abandonezi cu totul lumii imaginare dintr-o carte, ești cu adevărat un dragon care învață să zboare sau o bufniță care bea ceai cu o vulpiță.

Mi se pare nostim acum, dar la început, chiar credeam că le pot face pe toate, eu, singurică. Aveam ideea în minte, doar că nu puteam încă să îmi dau seama cum o pot aduce la viață. Uite cum arăta una dintre primele cărți unice pe lume pe care le-am scris ȘI ilustrat eu:

Dacă ți se pare că nu am talent la desen, ai dreptate și nu mă supăr! Cu timpul, am strâns lângă mine și alți oameni minunați care cred în povești – ilustratori, editori, prieteni și… chiar și soțul meu (de neclintit la început) care fac acum din „Căsuța Poveștilor” cel mai minuntat proiect de cărți personalizate pentru copii și povești terapeutice!

Acum, de fiecare dată când îi citesc Ilincăi, mă simt iar ca la 12 ani, când citeam „Colț alb” – am și acum imaginea în minte: eu, copil poznaș, cu capul plecat în cartea cu copertă lucioasă, în fotoliul ăla vechi din sufragerie, cu mirosul de borș cu cartofi strecurându-se pe sub ușă.
Vorbesc mult despre avantajele cititului alături de cei mici pentru că ȘTIU cât de valoroase sunt cărțile și lectura în dezvoltarea copiilor, dar și în consolidarea relației părinte-copil.

Mă bucur din suflet că ești aici, dacă vrei să guști din stilul meu de a scrie și să citești povești terapeutice, am creat „Ghidul de 5 povești mici pentru probleme mari”, gratuit. Mi-ar plăcea mult să îl descarci, să îl citești, și să te ajute!

Până atunci, te las cu oamenii fantastici care întregesc echipa!

Oamenii din spatele fiecărei cărți personalizate

Echipa noastra este in continua crestere - tot mai multi iubitori de povesti se alatura proiectului!
Insa o parte buna din contributii o au super oamenii pe care ii vezi in casutele colorate de mai jos.

Alexandra Stoica Niculae

Alexandra Niculae-Stoica

Ilustrator

Alexandra este mândră mami-de-doi și „șef peste pensulele și acuarelele din Hippoatelierul meu creativ”. Este, de asemenea, și cel mai modest om de pe Pământ. Probabil și de pe Marte.

Adela Vulpe

Adela Vulpe

Psiholog

Adela este mamă de Amelie și psiholog, „iubitor de dulce în toate formele”. Pe lângă asta, are și cel mai dulce zâmbet pe care l-ați văzut vreodată. Urmează alte poze care să scoată asta în evidență.

Diandra Hwan

Diandra Hwan

Ilustrator

Diandra este ilustrator și călător și desenează de când era micuță. De loc din Indonezia, Diandra nu stă locului o clipă și o poți vedea aproape întotdeauna cu tableta de ilustrat, în toate colțurile lumii.

[]